17 Septembrie, 2006

Evrei 4:11

Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.

Scriitorul acestei epistole a îndemnat pe cititorii de demult să ia aminte la chemarea Lui Dumnezeu şi să intre în odihna Lui. Dar şi noi trebuie să ne grăbim să ajungem în odihna lui Dumnezeu! Poporul Israel nu a vrut să asculte de Dumnezeu, şi astfel, deşi unii au ajuns în Canaan, ei nu au intrat în odihna Lui Dumnezeu. E trist să ajungi acolo unde Dumnezeu te vrea, dar nici acolo să nu fi în odihna Lui, şi toate acestea din pricina necredinţei în Cuvântul Lui Dumnezeu. Ei nu au vrut să creadă că Dumnezeu i-a dus în tara unde curgea lapte şi miere. Ba, mai mult unii credeau că au ajuns acolo prin forţele lor proprii. Cei ce nu au ascultat, au rămas în pustie neintrând de loc în ţara promisă. Ei au murit în pustie şi nu au intrat în odihna lui Dumnezeu. Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi, ci suntem din aceia care prin credinţă ajungem să ascultăm de Dumnezeu în fiecare zi! Să ne dea Domnul harul să înţelegem chemarea Lui şi să intrăm în odihna Lui!