14 Septembrie, 2006

Proverbe 14:34

Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor.

Prosperitatea şi bunăstarea unei naţiuni depinde de neprihănirea poporului acelei naţiuni. Ridicarea nivelului de trai depinde de felul de trăire al acelui popor. Păcatul este o disgraţie pentru toate popoarele. Popoarele care tolerează păcatul ajung la disgraţie. Păcatul le aduce ruşine, chiar dacă aparent naţiunile profită pe urma promovării păcatului. Dar, cred că şi neprihănirea personală este tot spre înălţarea individului socotit neprihănit de Dumnezeu. Sunt convins că cei ce stau sub ocrotirea Celui Preaînalt nu au de ce să se ruşineze, ci ruşinaţi trebuie să fie cei care au admis şi admit păcat în viaţa lor. Deşi, lumea se îndreaptă numai spre rău, principiul enunţat de acest verset este încă valabil. Acele naţiuni care se tem de Domnul vor fi înălţate, dar cele ce nu au nici o teamă de Dumnezeu vor fi date de ruşine. Să ne rugăm pentru poporul nostru ca Domnul să aibe milă de toţi şi să-i întoarcă cu faţa de la păcat spre Dumnezeu. Să ne uităm fiecare cu băgare de seamă la căile noastre şi să umblăm în neprihănire pentru a nu fi daţi de ruşine niciodată.