05 August, 2006

Iov 28:24

Căci El vede până la marginile pământului, zăreşte totul sub ceruri.

Ce gânduri mari şi înalte a avut Iov despre Dumnezeu! Chiar dacă se frământa cu neînţelegerea situaţiei în care l-a adus Dumnezeu, Iov nu a pierdut nici o clipă respectul şi admiraţia ce-a avut-o pentru Dumnezeu. Durerea mare pricinuită de pierderea sănătăţii, nu l-a orbit pe Iov cu privire la faptul că Dumnezeu vede absolut tot ce se întâmplă sub ceruri, adică pe pământ. Iov a fost conştient că Dumnezeu îl vede şi-l aude. Iov nu a trăit nici o clipă cu gândul că poate face sau spune ceva fără ca Dumnezeu să nu-l audă sau să nu-l vadă. De ce sunt oare astăzi credincioşi care cred că Dumnezeu nu-i vede şi nu-i aude tot timpul? De ce trăim ca şi cum Dumnezeu nu vede până la marginile pământului, observând tot ce se petrece sub ceruri? Nu cred că este vre-unul din noi în situaţia lui Iov, dar dacă am fi, ce gânduri ne-ar anima pe noi? Am afirma şi noi oare cu admiraţie şi încredere că Dumnezeu ne vede şi că el ştie tot ce se petrece cu noi? Să ne pocăim şi să începem să trăim tot timpul cu conştienţa că Dumnezeu este atât de mare încât vede până la marginile pământului şi este atent la tot ce se petrece pe pământ. Să nu ne amăgim cu gândul că Dumnezeu nu ne vede, ci să trăim tot timpul conştienţi de prezenţa Lui în viaţa noastră!