18 Iulie, 2006

Romani 5:1

Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

Pavel explică ce aduce starea de a fi acceptat înaintea Lui Dumnezeu şi ce binecuvântări primeşte cel ce crede în Dumnezeul, care a înviat pe Isus din morţi. Fiind justificaţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu. Războiul s-a terminat, vrăjmăşia este uitată, iar noi suntem în pace cu Dumnezeu. Ce muzică plăcută au fost cuvintele preşedintelui George Bush, când a anunţat poporul American în 27 Februarie, 1991, “tirania a fost înfrântă, Kuweitul este liber, războiul din Golf s-a terminat.” Întreaga naţiune a celebrat victoria trupelor aliate asupra tiraniei lui Saddam Hussein. Când a anunţat Congresul American despre acea victorie, adică terminarea războiului, întreaga audienţă, şi cred că toată naţiunea a savurat cuvintele, “războiul s-a terminat!” Preşedintele George W. Bush aşteaptă cu mare înfrigurare momentul când să anunţe naţiunea că, Osama bin Laden este mort sau capturat şi că terorismul a fost înfrânt!
Apostolul Pavel declară plin de bucurie, “avem pace cu Dumnezeu.” Această “pace cu Dumnezeu,” nu este acelaşi lucru cu “pacea Lui Dumnezeu,” despre care Pavel vorbeşte în Filipeni 4:7. Pacea din Filipeni 4:7 este simţământul subiectiv, adică liniştea lăuntrică ce-o primeşte cel credincios în relaţia sa zilnică cu Dumnezeu. “Pace cu Dumnezeu,” se referă la faptul obiectiv că suntem justificaţi, şi vrăjmăşia dintre noi şi Dumnezeu este terminată. Să celebrăm şi noi zilnic această biruinţă a Domnului Isus asupra vrăjmaşului şi să-I mulţumim pentru împăcarea adusă!