16 Iulie, 2006

Iacov 4:17

Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat.

Iacov a îndemnat pe credincioşi să nu se aventureze în a face planuri mari de viitor fără a cere lumina Lui Dumnezeu. În trecut, cei din afară aşa îşi conduceau viaţa şi de fapt şi cei de astăzi fac la fel. În acest context a scris el despre cei care ştiu să facă bine, dar nu le foloseşte la nimic numai să ştie. A şti ce este bine şi a nu face ce este bine, este păcat. De câte ori nu suntem şi noi în situaţia de a şti ce este bine, dar nu suntem gata să facem ce este bine? Nu cumva am ajuns să nu mai credem că păcatul este ceva grav? Păcatul ne desparte şi ne ţine departe de părtăşia pe care o au cei care sunt cu adevărat credincioşi. Să şti să faci bine, adică să şti că nu se fac planuri fără Dumnezeu, şi tot să le mai faci înseamnă că te joci cu păcatul. E adevărat că nu este un păcat de comitere, ci doar de omitere, însă Biblia nu spune că păcatul trebuie categorisit. Să mergem la casa Domnului cu dorinţa de a învăţa cum să facem tot ce este bine. Să ne rugăm ca El să ne ajute ca tot ce învăţăm să transformăm în trai. El să fie glorificat şi să-L slăvim pentru că a ştiut să facă bine şi l-a făcut întotdeauna. El să ne ajute să facem şi noi la fel!