03 Iulie, 2006

Proverbe 3:12

Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!

Dumnezeu este Tatăl nostru iubitor, care ne mustră oridecâte ori El ştie că e nevoie. El ne-a creat şi El ne cunoaşte cel mai bine. Nimeni nu poate să-I dea sfaturi Lui Dumnezeu cu privire la oameni. El ne ştie şi ne înţelege mai bine decât ne ştim noi sau ne înţelegem noi pe noi înşine. Părinţii de pe pământ mustră şi pedepsesc pe copiii care sunt foarte iubiţi de ei. Părinţii ştiu că nu se poate fără mustrare şi chiar pedeapsa dată în dragoste copiilor lor nu arată nimic altceva decât dragoste pentru ei. Doar părinţii care nu sunt interesaţi în creşterea copiilor nu mustră şi nu pedepsesc pe copiii lor. Dumnezeu este atot înţelept şi ştie de ce avem trebuinţă. Când Dumnezeu ştie că am făcut ce este rău, El ne mustră. El nu o face fără motiv şi niciodată scopul nu este doar de mustrare, ci şi de îndreptare! Desigur că mustrarea poate fi verbală sau non-verbală. Sunt multe cazuri când o simplă privire a mamei sau a tatălui către copilul care trebuie mustrat, aduce rezultatul dorit. În alte cazuri e nevoie de mustrare verbală sau chiar de pedeapsă. Să ne ajute Domnul să înţelegem mustrările Lui şi să ne pocăim. Să-I dăm slavă Lui Dumnezeu pentru toate mustrările Lui, care ne arată că suntem copiii Lui şi că El ne iubeşte! Să-L rugăm ca El să fie cu noi şi să ne crească în harul Lui tot mereu!