28 Iunie, 2006

Filipeni 3:7

Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina Lui Cristos.

Prin convertirea de pe drumul Damascului, Apostolul Pavel a învăţat să vadă lucrurile într-o lumină nouă! Ceea ce era câştig sau avantaj în această lume, din clipa pocăinţei, acel lucru a devenit o pierdere, sau un dezavantaj. El nu vroia să se mai încreadă în lucrurile, care au fost până atunci foarte importante pentru el, deoarece acele lucruri se pierdeau în faţa Domnului Isus Cristos. Apostolul Pavel a avut foarte multe avantaje în societatea în care a trăit. Nu mulţi erau cetăţeni Romani, şi nici un cetăţean Roman nu ajungea să fie în conducerea religioasă a Israelului. Dar, deşi le-a avut pe toate, când Domnul l-a chemat la mântuire, el a lăsat totul şi nu s-a mai uitat niciodată înapoi. Ce facem noi oare? Ne mai uităm noi după lucrurile acestei lumi? Ne pare rău de ce-am lăsat? Sunt mâinile noastre pe plug? De ce atunci capul ni se întoarce mereu înapoi? Să luăm exemplul Apostolului Pavel şi să privim şi noi lucrurile din jurul nostru în lumina Lui Dumnezeu, evaluând la justa valoare lucrurile de aici în comparaţie cu Domnul Isus! Nu-i nimic şi nimeni în lume care poate sta alături de Domnul Isus. Pentru El merită să pierdem toată lumea, numai să-L avem pe El!