27 Aprilie, 2006

1 Petru 1:21

Prin El sunteţi credincioşi în Dumnezeu, care L-a înviat din morţi, şi I-a dat slavă, pentru ca, credinţa şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

Prin învierea Domnului Isus noi avem speranţa bine ancorată că şi noi vom învia, astfel credinţa noastră este în Dumnezeu, Cel care L-a înviat pe Domnul Isus. Nu avem o credinţă oarbă, ci o credinţă vie şi clară în lucrarea terminată a Domnului Isus care a murit pentru noi, dar a înviat şi a primit slava pe care a avut-o înainte de a fi lumea. Apostolul Petru ne aduce aminte că noi suntem credincioşi în Dumnezeu prin Domnul Isus , care a făcut posibil ca oamenii să se întoarcă din nou la Dumnezeu şi să fie mântuiţi. Fără moartea şi învierea Domnului Isus nu se putea face nimic. Credinţa şi speranţa noastră ar fi fost în lucruri sau oameni trecători, dar prin Domnul Isus, credinţa şi speranţa noastră se bazează pe adevărul de nezdruncinat al învierii Domnului Isus din morţi. De ce oare uneori speranţa noastră se spulberă? De ce ni se clatină credinţa? Avem o aşa bază puternică şi nimic nu poate să distrugă baza aceasta, de ce suntem oare aşa de slabi? Este oare din cauză că nu suntem credincioşi, ci de multe ori suntem necredincioşi? Să ne rugăm ca Domnul să ne ajute să-I fim credincioşi în tot ceea ce zicem şi facem. Să nu lăsăm nimic să ne clatine credinţa sau să ne fure speranţa! Să fim plini de încredere în Dumnezeul Cel Viu, care L-a înviat pe Domnul Isus pentru a ne da o bază solidă pentru speranţa şi credinţa noastră.