23 Aprilie, 2006

Ioan 20:25

Ceilalţi ucenici i-au zis deci: Am văzut pe Domnul! Dar El le-a răspuns: Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.

În lumea vestului astăzi este duminica Tomii. Toma a fost numit ucenicul necredincios, sau cel îndoielnic, deoarece el nu a vrut să creadă pe ceilalţi apostoli care i-au spus că L-au văzut pe Domnul. Toma a fost absent în ziua învierii de la adunarea unde Domnul Isus a fost, dar în loc să arate părere de rău că nu a fost la adunare, el arată necredinţă. De atunci şi până astăzi, oamenii se uită la îndoiala acestui apostol şi doresc să înţeleagă ce l-a determinat pe el să fie îndoielnic. Era natura lui mai pesimistă decât a celorlalţi? Nu ştim. Ceilalţi au fost toţi acolo şi deci ei au crezut că Domnul Isus a înviat! Foarte mulţi cred că Toma a fost în poziţia aceasta, deoarece a lipsit de la adunare. Este posibil, dar Ioan a scris că ucenicii ceilalţi au repetat spusele lor că L-au văzut pe Domnul, dar Toma tot nu a crezut. Necredinţa lui a dus la spulberarea oricărei îndoieli cu privire la învierea fizică a Domnului Isus. Toma a vrut să-L atingă pe Domnul Isus, să se convingă că El era cu adevărat. Nu ni se spune dacă Toma L-a atins pe Domnul, dar cuvintele Lui au rămas peste veacuri ca o declaraţie superbă: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Domnul să ne dea har să nu ne îndoim, ci plini de credinţă să declarăm pe Domnul Isus ca Domnul şi Dumnezeul nostru, Cel înviat şi viu în vecii vecilor!