15 Aprilie, 2006

Ioan 19:20

În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

După ce-a murit Domnul Isus, Nicodim şi Iosif din Arimateea au fost cei care au cerut trupul Domnului să-L îngroape. Ioan a scris că a fost o grădină şi cu un mormânt nou în care nu a mai fost depus nimeni. S-a terminat lucrarea de mântuire! Tot ce a trebuit să se facă pentru mântuirea noastră, s-a făcut. Mai rămânea detaliul îngropării...detaliu la care nimeni nu a gândit! Domnul Isus ştia că va muri, dar ştia că nu are nevoie de loc de veci, iar ucenicii nu prea credeau că El chiar va muri! De obicei, criminalii care erau răstigniţi, erau îngropaţi într-o groapă comună, groapă unde ar fi ajuns şi trupul Domnului Isus. Da, acolo ar fi ajuns, dacă nu ar fi fost acest mic detaliu...era o grădină unde a fost răstignit Domnul Isus, iar în grădină se afla un mormânt nou, pregătit dar încă nefolosit. Desigur că acestea aparţineau lui Iosif din Arimatea, dar Ioan nu ne spune acest amănunt. El lasă să se înţeleagă că aşa s-a nimerit să fie o grădină, şi coincidenţele merg mai departe...s-a nimerit să fie şi un mormânt acolo! Nu, nu erau doar coincidenţe, ci era planul şi providenţa Lui Dumnezeu ca Domnul Isus să fie pus acolo! Regele vieţii este pus în mormânt, loc rânduit doar muritorilor, nu celor ce trăiesc veşnic! Dar Domnul Isus a combinat veşnicia cu vremelnicul, eternitatea cu timpul, de aceea a fost posibil ca El să moară şi să fie pus în mormânt. În acea grădină au putut să meargă femeile dis-de-dimineaţă, altfel era greu să ajungă la un cimitir public când era încă noapte! Iată încă un detaliu, încă o dovadă a providenţei Lui Dumnezeu. Fie ca azi meditând la faptul că Isus a fost în mormânt pentru ca noi să nu mai avem frică de moarte şi mormânt, să-I dăm slavă şi onoare. Să-L lăudăm pe Domnul Isus pentru că ne-a iubit şi încă ne iubeşte aşa de mult şi să-I mulţumim în fiecare zi pentru toate coincidenţele din viaţa noastră pe care El le orchestrează aşa de frumos încât face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, a celor ce-L iubim pe Dumnezeu!