20 Februarie, 2006

Psalmul 34:5

Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine.

David a scris cuvintele acestea în situaţia critică când fugea de Saul. Viaţa lui a fost în pericol permanent, dar încrederea lui nu s-a clătinat, ci s-a întărit în Domnul. Când şi-a întors privirea spre oameni nu a găsit ajutorul pe care ar fi crezut că-l va primi, de aceea şi-a întors privirile spre Dumnezeu. Cum şi-a întors privirile spre Dumnezeu, a fost luminat de bucurie. David se putea uita oriunde, dar pace parcă nu exista pentru el. Mai mult a trebuit să facă pe nebunul în faţa lui Abimelec pentru ca acela să nu-l considere spion sau duşman. A fost desigur extrem de greu pentru David să facă acel lucru, dar a ales calea aceea pentru a scăpa de Saul. Când s-a întors spre Dumnezeu, faţa nu i-a mai fost umplută de ruşine, ci faţa a început să fie luminată de bucurie. Începem o nouă săptămână, de aceea îndemnul meu este ca noi toţi să ne îndreptăm privirile spre Dumnezeu pentru a fi luminaţi de bucuria Domnului. Să ne păzească Domnul de a avea motive pentru care să ni se umple faţa de ruşine.