13 Februarie, 2006

Evrei 12:1

Şi noi, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.

Scriitorul acestei Epistole ne-a scris că în jurul nostru sunt enorm de mulţi martori care desigur au o singură dorinţă şi anume, să ne vadă şi pe noi că ajungem biruitori la ţintă! Aceşti martori nu sunt din partea acuzării, ci sunt din partea apărării. Ei nu ne acuză, ci ne încurajează să alergăm cu stăruinţă pe calea vieţii, adică să perseverăm până la capătul drumului. Să nu ne împiedicăm pe cale, ci să dăm la o parte tot ce ne-ar sta în cale. Diavolul aruncă pietre şi piedici în calea noastră, dar noi nu suntem străini de strategiile lui, ci prin Duhul Sfânt ştim cum să le dăm la o parte. Păcatul care foarte uşor ne înfăşoară, trebuie dat la o parte, căci altfel păcatul încetineşte drumul nostru. După ce-am dat la o parte piedicile şi păcatul din drumul nostru, trebuie să ne angrenăm într-o alergare stăruitoare spre înainte! Oricine care a alergat ştie că nu se poate alerga când ai poveri pe tine sau eşti prins în anumite curse. În viaţa spirituală, Domnul Isus vrea ca noi să progresăm zi de zi, urcând trepte tot mai înalte de apropiere de El. Fie ca acest început de săptămână să fie plin de dorinţa de a alerga fără şovăire în cursa vieţii, dând la o parte orice piedică şi orice păcat din vieţile noastre pentru a ajunge cu bine la ţinta noastră, adică la Domnul Isus!