12 Februarie, 2006

Proverbe 12:11

Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic, ajunge de nimic.

Atât în vremea lui Solomon ca şi acum, munca perseverentă aduce garanţia belşugului. Prin speculaţiile lui, cel de nimic nu reuşeşte, chiar dacă ziua şi noaptea gândeşte la profit imediat, nu-l ajută la nimic. Dumnezeu ne-a chemat să fim oameni care să lucrăm şi să nu ne ţinem de nimicuri! E de neimaginat ca oamenii lui Dumnezeu să umble după nimicuri, deoarece umblarea aceasta i-ar face pe ei înşişi de nimic. Dar copiii Lui Dumnezeu trebuie să reprezinte cu cinste pe Cel ce le este Tată, adică pe Dumnezeu. Domnul Isus a spus că Tatăl lucrează şi El deasemenea lucrează. Domnul Isus a fost acuzat că era prietenul vameşilor şi al păcătoşilor, dar niciodată nu a fost acuzat că se ocupă de nimicuri! El nu s-a amestecat în nici o discuţie de nimic, şi nici nu a făcut ceva care să-L fi putut califica de nimic! De ce oare astăzi sunt atâţia care umblă după nimicuri? De ce sunt ogoare nelucrate? De ce sunt atâţia copii neîngrijiţi şi ne-educaţi? Nu cumva prea mulţi părinţi umblă după nimicuri? Să ne păzească Domnul pe cei care suntem ai Lui să nu fugim după nimicurile acestei lumi, şi nici să nu facem lucruri de nimic, ci să umblăm după lucruri nobile care aduc cinste numelui pe care-l purtăm. Să mergem cu bucurie în casele de rugăciune pentru a ne închina înaintea Domnului cu reverenţă şi bucurie că ne-a scos din lumea nimicurilor şi ne-a adus în împărăţia Lui!