10 Februarie, 2006

Proverbe 10:12

Ura stârneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile!

Cât de bine este cunoscut acest adevăr şi totuşi este atât de rar practicat! De ce oare? De ce în lumea în care trăim domină ura şi nu dragostea? De ce pentru nişte caricaturi se răscoală o lume întreagă? De ce nu re ridică milioanele de creştini din lume să demonstreze dragostea Lui Dumnezeu? Mă tem că prea puţini din cei ce se numesc creştini mai ştiu ce înseamnă dragoste! Ura nu este altceva decât o boală care macină pe oamenii, care au sau nu au motive reale. Textul de mai sus implică că în lume se greşeşte, şi chiar foarte mult, dar numai cei ce nu iubesc se opresc la greşeli, cei care însă iubesc, acoperă toate greşelile. Dragostea nu iartă păcatele cuiva, dar nu le trâmbiţează adică nu le vântură la toată lumea. Dragostea tace şi suferă în tăcere, ura însă porneşte certuri. Cain l-a urât pe Abel şi l-a eliminat. Nu a avut loc pe tot pământul de unul care nu i-a făcut nimic, doar era mai bun ca el. Saul l-a urât pe David şi l-a urmărit până la moarte, deşi David l-a iubit şi i-a acoperit mereu greşelile. Noi cei credincioşi am fost scoşi din lumea întunericului şi am fost aduşi în împărăţia Fiului Dragostei Lui Dumnezeu! În această stare de har ura nu are ce căuta la noi. Mânia, care de obicei duce la ură, la cei credincioşi trebuie să moară în fiecare zi pentru a nu face pui! Dragostea care a fost turnată în inimile noastre ne face capabili să acoperim toate greşelile. Aşa cum Cristos ne-a iertat pe noi, aşa trebuie să ne iertăm şi noi. Desigur că trebuie să fie pocăinţă şi întoarcere de la greşeli, dar absenţa acestora nu ne dă dreptul la ură. Să ne rugăm Domnului să ne păzească de orice ură şi plini de dragoste să trăim pentru slava Lui Dumnezeu în fiecare zi!