8 Ianuarie, 2006

Psalmul 95:7

Căci El este Dumnezeul nostru, şi noi suntem turma păşunii Lui, turma pe care o povăţuieşte mâna Lui.

Psalmistul a chemat poporul Lui Dumenzeu să cânte şi să-L laude pe Dumnezeu, căci El este un Dumnezeu mare şi nu-I nimeni ca El. Acest măreţ şi minunat Dumnezeu este Dumnezeul lor, iar ei erau turma Lui, adică poporul care avea mâna Lui Dumnezeu totdeauna cu ei. Poporul Lui Dumnezeu nu a plecat de la Sinai până când Dumnezeu nu le-a spus să plece, şi nici nu au mers în timpul călătoriilor lor fără ca Domnul să le spună când să plece şi când să se oprească. Noi suntem la începutul anului şi aş dori tare mult să vedem că la fel ca şi Israelul altădată, Biserica astăzi este poporul păşunii Lui. Prin răscumpărarea adusă de Domnul Isus la cruce, noi am devenit poporul Lui Dumnezeu, popor pe care mâna Lui îl conduce. Ce măreţ este acest gând...să fi condus de mâna Lui Dumnezeu! Niciodată singuri, ci mereu conduşi de mâna Lui, mână care atunci când se deschide binecuvintează tot ce are suflare. Să ne rugăm ca toţi copiii Lui Dumnezeu să se lase conduşi de mâna Lui. Să nu plecăm şi să nu ne oprim decât atunci când El ne spune!
Vom merge din nou la casa de rugăciune împreună cu acei care fac parte din poporul Lui Dumnezeu. Să înălţăm Numele Lui şi să-L lăudăm pe Domnul cu toată inima şi azi şi până-n veci de veci!