29 Ianuarie, 2006

Psalmul 139:17

Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor.

David a fost uimit mereu de măreţia Lui Dumnezeu! Gândurile Lui Dumnezeu i se păreau de nepătruns. Psalmistul a recunoscut în acest psalm că Dumnezeu este pretutindeni şi că nimeni şi nimic nu se poate ascunde de El. David a vrut să cerceteze gândurile Lui Dumnezeu, dar ele erau aşa de mari şi de nenumărate. Ce înalt şi ce măreţ este Dumnezeu! El ştie de noi şi zi de zi ne însoţeşte. Mâna Lui tare ne fereşte de atâtea şi atâtea rele. Profetul Isaia a scris că gândurile Lui Dumnezeu sunt aşa de deosebite de ale oamenilor, aşa cum este de departe cerul de pământ. Atât de mare a fost Dumnezeu pentru cei de demult, dar cum este El pentru noi cei de astăzi? Ne dăm şi noi oare seama de măreţia gândurilor şi planurilor Lui Dumnezeu? Vom merge la casa Domnului şi astăzi, de aceea mă rog ca Domnul să ne dea harul că să avem ochii deschişi şi să vedem măreţia Lui Dumnezeu! Să vedem cât de mult ne iubeşte şi se îngrijeşte de noi şi de aceea să-I_dăm slavă şi să-I fim credincioşi Lui până în veci de veci!