14 Ianuarie, 2006

Psalmul 4:1

Răspunde-mi, când te strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, când sunt la strâmtorare! Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!

Împăratul David a strigat către Domnul în toate necazurile lui. Nu a avut la cine să strige, de aceea a strigat către Cel care poate scoate pe orice om din strâmtorare pentru a-l duce la loc larg. Nu, nu era vorba de peşteră sau de alt loc strâmt, ci David se vedea încolţit de vrăjmaşii care vroiau să-i ia viaţa. El a strigat la Dumnezeul Cel neprihănit, Dumnezeu care prin harul Lui ne socoteşte pe noi cei care credem în El, tot neprihăniţi. Dorinţa lui David a fost ca Domnul sa-i asculte rugăciunea. Psalmistul a fost obişnuit cu Dumnezeul care ştie şi poate tot, dar în situaţia descrisă de acest verset, era nevoie de o intervenţie imediată. Nu ştiu în ce împrejurări vă aflaţi cei care citiţi aceste rânduri, dar ştiu că Dumnezeu nu s-a schimbat! Dumnezeu este acelaşi plin de putere şi azi şi este gata să-l dea tuturor celor care îl cer. De aceea îndemnul meu este ca toţi să strigăm la Domnul din toata inima şi El va face ca toţi să fim mai mult decât biruitori prin Cel ce-a murit şi a înviat pentru noi!